O dedicatie Unchiului Petrica

Istoria Teatrului National de Ioan Massoff. Era secretarul literar al teatrului.

Coperta il infatiseaza pe Aristide Demetriade in rolul lui Hamlet.

Iar pe prima pagina, o dedicatie catre Petrica Banu, care era casierul Teatrului National. Cartea o am dela unchiul meu, Petre (Petrica) Banu, fiul lui Vasile Banu, deci nepotul de frate al lui Constantin Banu.




Si acum un text pe care l-am scris mai demult:

Noua interpreti in cautarea lui Shakespeare

Visul unui actor in tinerete este sa il joace pe Hamlet. La maturitate il visezi pe Othello. La batranete pe regele Lear.

Asa spunea George Storin – l-am vazut in Regele Lear, iar o data am avut ocazia sa trec prin fata casei lui – cautam o adresa si stiam, vazusem Regele Lear, stiam si ca in tinerete actorul fusese nevoit sa isi schimbe numele, il chema Hagi Stoica, iar familia era coplesita de rusinea de a avea printre ei un actor.

Un actor care a visat sa il joace pe Hamlet, apoi a visat sa il joace pe Othello. Pana la urma ni l-a daruit pe batranul rege Lear.

Era o casa batraneasca, pe undeva pe langa Gradina Ioanid.

Hamlet este o piesa cu doi cai de bataie, foarte diferiti unul de celalalt, ca sa fiu drept – pentru ca unul e Shakespeare, iar celalalt Connan Doyle – doua titluri ale lui sunt parafraze la Sherlock Holmes.

Hamlet, sustine Vanneman, este redundanta, este inconsistenta, este plina de gauri, precum sweitzerul. Violeaza mereu principiul arata, nu explica.

De fapt batranul Will ne-a daruit o piesa postmoderna. A aruncat in piesa asta atat de mult geniu, incat nu avea de ce sa se sinchiseasca prea mult de felul cum il arunca. Poate ca ne vorbeste acolo despre noi insine, iar adevarul pe care ni-l arata am fi fost prea ingroziti despre cum suntem de fapt.

Traieste cu mintea in iad, dar nu deznadajdui, ne spune Sfantul Siluan Athonitul.

Nu cobori insa prea mult in iad, ne spune Shakespeare cand il invaluieste pe Hamlet in inconsistente – pentru ca dincolo de o treapta intoarcerea din iad nu mai e posibila.

Da, Shakespeare ni l-a ascuns pe Hamletul lui Grigore Manolescu. Sotul Aristizzei Romanescu, s-a stins din viata de mult. A fost operat la Paris de catre profesorul Pean, cel care opera in frac, atat de multa solemnitate punea in actul chirugical. Dar cancerul nu avea leac nici pe atunci.

Si mai departe in timp, Hamletul lui Mihail Pascally. Primul nostru Hamlet.

Mai citim despre interpretarile lor, prin carti de istorie a Teatrului National din Bucuresti, sau prin vechi volume de cronici teatrale.

Cronicile lui Rebreanu. Ne vorbesc despre Notarra in rolul lui Hamlet. Un Hamlet barbos, plictisit, sceptic, o compozitie care a fost greu primita de public.

Notarra – unul din rarii actori caruia i-a fost dat sa ii insufleteasca de-a lungul carierei si pe Hamlet, si pe Othello, si pe Regele Lear.

Un film sovietic, cu Smoktunovski in rolul lui Hamlet. Cuvintele aveau o sonoritate aparte. Talmacirea o facuse Pasternak.

A mai fost interpretat de Puiu Hulubei, de Forry Etterle, de Stefan Iordache.

Hamletul lui Repan, cel al lui Pintea.

Am descoperit pe web o comparatie intre interpretarile a noua actori.

Laurence Olivier (1948), Richard Burton (1964), Derek Jacobi (1981), Kevin Kline (Olivier, ni se spune acolo, infatiseaza un Hamlet retinut, depresiv, cu tuse freudiene. Burton este in schimb un Hamlet al epocii teatrului britanic al tinerilor furiosi din deceniul al saselea).

Pe Kevin Kline il vazusem acum cateva zile, intr-un film de Ang Lee, The Ice Storm

Din pacate pagina web respectiva a fost stearsa – din pacate, era un text interesant, pentru ca era foarte iconoclast.


Si sa inchei cu doua actrite mari care i-au dat si ele viata lui Hamlet.

De una stiam, Sarah Bernard.

Azi am aflat de interpretarea data in 1920 de o actrita daneza, Asta Nielsen. Versiunea ei este un film mut, cu un text in prolog in care Asta Nielsen ne explica de ce crede ea ca Hamlet in realitate era femeie.