Crispedia despre Constantin Banu

http://www.crispedia.ro/Constantin_Banu

Constantin Banu (20 martie 1873, Bucuresti - 8 septembrie 1940, Roman, judetul Neamt) este un gazetar si autor de versuri si proza. Este fiul Smarandei si al lui Gheorghe Banu. Banu a absolvit Facultatea de Litere si Filosofie (1895) si Facultatea de Drept (1900), iar din 1898, a fost profesor la Liceul Matei Basarab, apoi la Seminarul Nifon din Bucuresti. Articolele politice din Secolul XX (1899 s.u.), precum si talentul oratoric il impun atentiei Partidului Liberal, pe ale carui liste va fi ales deputat, apoi senator. Indeplineste functii importante in presa liberala - prim-redactor la Vointa nationala (din 1903) si director la Viitorul (din 1907).

In 1918 face parte din delegatia trimisa la Paris pentru a sustine interesele nationale, in calitate de codirector al publicatiei La Roumanie. Dupa ce, in 1922-1923, este ministru al Artelor si Cultelor, urmeaza o relativa retragere din viata publica. Moare departe de Bucuresti (avea o proprietate la Halaucesti, langa Roman), dar e inmormantat la cimitirul Bellu.


Indrumarea sau fondarea unor periodice culturale si literare constituie aspectul cel mai important al activitatii lui Banu. Sub conducerea sa, Vointa nationala devine un ziar in care literatura si comentariile literare, teatrale, artele plastice aveau un loc permanent. Banu insusi, semnand Teofil, sustine rubrica Una-alta, intr-un stil cu valente literare, fie pe teme politice, fie afirmandu-si credinta in functia sociala a artei. Tot aici incepe o stransa colaborare cu Petre Locusteanu, impreuna cu care va infiinta revista Flacara, aparuta, intr-o prima etapa, din 1911 pana in 1916. Criticata uneori pentru eclectism, pentru lipsa discernamantului estetic, publicatia a fost silita sa sustina polemici, in special prin pana lui Banu.

In aceasta revista ii apar cele mai multe scrieri: versuri, aforisme, articole literare, culturale si politice, semnate si cu pseudonimele Glaucon, Mefisto si, uneori, Al. Serban, Const. Paul, Cronicarul Dambovitei (ultimele, folosite si de P. Locusteanu). Unele texte pe teme sociale, concepute ca schite sau scenete, denunta para­zitismul, lipsa de patriotism, aroganta, prostia agresiva. Simpatia, simtul datoriei fata de clasele active constituie principalul sens al ideologiei sale.

Obiectivitatea politica, sinceritatea caracterizeaza intreaga sa publicistica, inserata si in Viitorul, Semnalul, Adevarul, Convorbiri literare, Cele trei Crisuri etc. Volumul Sub masca (1916, semnat Mefisto) contine versuri aparute in Flacara, la rubrica Gazeta rimata. Subiectele sunt tratate variat, in tonuri ce merg de la umor si gluma la pamflet si invectiva. Virulenta critica si intentia moralizatoare sunt sustinute de o anume abilitate literara, subordonata finalitatii polemice.

Gradina lui Glaucon sau Manualul bunului politician (1937) sintetizeaza experienta politica si artistica a lui Banu. Inclinat sa-si analizeze semenii, el isi afirma in cele 757 de secvente ale cartii - aforisme, sfaturi, schite de moravuri - luciditatea, cultura si propensiunea etica. Poate fi recunoscut aici un spirit ales, ironic si sceptic, capabil sa formuleze concis si plastic judecati generale. Brosura Traiasca viata!... (1916) este o culegere de articole, unele cu un pronuntat caracter autobiografic.


Opera

• Sub masca, Bucuresti, 1916;
• Traiasca viata!..., Bucuresti, 1916;
• Gradina lui Glaucon sau Manualul bunului politician, Bucuresti, 1937.